TNR: Alteță, vă duceți la nunta prințului William? Ce-ați vorbit cu soția, e de acord?
Radu Duda: Ne ducem, că avem obligație. Nunta asta ne-a luat cam pe nepregătite, dar asta e. Pentru noi e o cheltuială în plus, că numai de nuntă nu ne ardea acum, dar a insistat socră-miu să ne ducem, că cică și ei au fost la nunta noastră. Probabil, eu nu mai țin minte.”
TNR: V-ați gândit cât o să dați la masă?
Radu Duda: Nu știu să vă spun, că abia acum am reușit să aflu cât costă meniul. O să dăm și noi cât dă toată lumea, să vedem cum merge darul. Depinde și ce ne pune pe masă, că nu vrem nici să le facem pagubă. Oricum, când se strigă darul eu o să plec la toaletă și o las pe nevastă-mea să se descurce, că doar sunt neamurile ei.
TNR: Aveți emoții că o să vină lume multă?
Radu Duda: Nu chiar. Mi-e frică doar să nu se îmbete socră-miu și să înceapă iar să povestească la toată lumea cum l-a dat el jos pe Antonescu, cum mergea cu tac'su la femei și cum s-a urcat pe tron la șase ani. Că așa face el, se îmbată până i se face rău și dup-aia stă toată noaptea pe tron.
TNR: Lângă cine credeți că o să stați la masă?
Radu Duda: Păi din câte am înțeles, la masa noastră o să fim numai tineret. Bătrânii o să stea mai încolo, lângă soacra mare. Margareta era puțin speriată, că o să fie Elisabeta regina balului. Pai dacă e gătită bine-mersi, toată numa-n diamante și-n voaluri? Ei, lasă să se gătească femeia, că doar e ditai regina, nu?
TNR: Pe miri îi cunoașteți?
Radu Duda: Doar pe ginerică îl știu. L-am mai văzut la un botez, când am cununat noi odată o prințesă, în Spania parcă. E băiat de viață, îi place caterinca.
Radu Duda: Ne ducem, că avem obligație. Nunta asta ne-a luat cam pe nepregătite, dar asta e. Pentru noi e o cheltuială în plus, că numai de nuntă nu ne ardea acum, dar a insistat socră-miu să ne ducem, că cică și ei au fost la nunta noastră. Probabil, eu nu mai țin minte.”
TNR: V-ați gândit cât o să dați la masă?
Radu Duda: Nu știu să vă spun, că abia acum am reușit să aflu cât costă meniul. O să dăm și noi cât dă toată lumea, să vedem cum merge darul. Depinde și ce ne pune pe masă, că nu vrem nici să le facem pagubă. Oricum, când se strigă darul eu o să plec la toaletă și o las pe nevastă-mea să se descurce, că doar sunt neamurile ei.
TNR: Aveți emoții că o să vină lume multă?
Radu Duda: Nu chiar. Mi-e frică doar să nu se îmbete socră-miu și să înceapă iar să povestească la toată lumea cum l-a dat el jos pe Antonescu, cum mergea cu tac'su la femei și cum s-a urcat pe tron la șase ani. Că așa face el, se îmbată până i se face rău și dup-aia stă toată noaptea pe tron.
TNR: Lângă cine credeți că o să stați la masă?
Radu Duda: Păi din câte am înțeles, la masa noastră o să fim numai tineret. Bătrânii o să stea mai încolo, lângă soacra mare. Margareta era puțin speriată, că o să fie Elisabeta regina balului. Pai dacă e gătită bine-mersi, toată numa-n diamante și-n voaluri? Ei, lasă să se gătească femeia, că doar e ditai regina, nu?
TNR: Pe miri îi cunoașteți?
Radu Duda: Doar pe ginerică îl știu. L-am mai văzut la un botez, când am cununat noi odată o prințesă, în Spania parcă. E băiat de viață, îi place caterinca.
