Betesug

Trei oşence, foste prietene din copilarie, colege de scoala mai tarziu, se intalnesc dupa mai multi ani, deja mature.
Dupa'mbraţisarile de rigoare, "Ce mai faci?" etc., se intreaba reciproc:
- D-apoi tu, Marie, luatu-te-ai?
- Luat, dara.
- Si, cum-ui?
- D'apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mandru, chipeş, puternic, numa' că are un beteşug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Si, ce-o zis doftoru'?
- O zis ca-i surd de-o ureke!
- No, las', că nu-i bai, doar nu trebe sa auda toate cele!
- D-apoi tu, Anuta, tu luatu-te-ai?
- D-apoi, cum?!
- Si-al tau, cum-ui?
- Doamne, că al meu îi ca o catana, mere tantoş pe ulită si îi tare ca un taur, frumos ca Soarele, da' are un beteşug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
‎- Si, ce-o zis doftoru'?
- O zis ca-i chior de-un ochi, nu vede bine
No, las', că nu-i bai, doară nu trebe sa vadă chiar toate cele!
- D-apoi tu, Minodora, tu luatu-te-ai?
- Pai, tu fetilor, eu mi-am luat un ficior cum nu s-a mai ezistat pe suprafaţa Pamântului! Păi, al meu îi cât bradul, îi deştept, puternic ca un urs, frumos ca o icoana, da' are ş-al meu un beteşug!
- Da' ce beteşug are, bata-l norocu'?
- Păi, al meu dimineata ma f....., la amiaz' ma f... , seara ma f... iara!
- Si, dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Si, ce-o zis doftoru'?
- O zis ca n-are ţinere de minte.