Cum se ceartă femeile cu bărbaţii!

- Ce ai, draga mea?
- …
- Iubito, ce ai?
- …
- Iubitoooo!
- NU MAI ŢIPA AŞA!!!!!!
- Nu ţip. Tu ţipi.
- ŢIP PE DRACU EU!! Ce vrei?
- Să-mi spui ce ai. De ce eşti supărată?
- Nu am nimic.
- De 4 ore taci.
- De 4 ore şi 10 minute.
- De 4 ore şi 10 minute.
- Ce faci, mă îngâni?
- Nu te îngân.
- Ba mă îngâni. Nu vezi că repeţi tot ce zic?
- Nu repet… Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai?
- Nu am nimic, te rog să mă laşi în pace.
- Bine, dar…
- Nici un „dar“, nu mai vreau să aud niciun cuvânt, OK? Lasă-mă!
După încă cinci minute de tăcere:
- Tu îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?
- Poftim? De ce îmi bat joc de tine?
- Pur şi simplu nu-ţi pasă că sunt supărată.
- Păi, nu te-am întrebat ce ai şi ai zis să tac?
- Şi tu atâta ai aşteptat, nu?
- …
- După ce că eşti nesimţit şi îmi distrugi viaţa, nici măcar nu-ţi pasă…
- Dar ce-am făcut?
- Ce-ai făcut?
- Da.
- Chiar vrei să ştii ce-ai făcut?
- Da.
- Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…
- OK, zi ce n-am făcut. Râsător.Ro
- Te faci că nu ştii, da?
- Nu, chiar nu ştiu, jur.
Ea începe să plângă cu sughiţuri. Şi printre sughiţuri vorbeşte:
- Şi când te gândeşti că erau şi alţii de faţă şi au văzut că mă tratezi ca pe o proastă.
- Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbeşti?
- Ţii minte, acum trei luni, la ziua ta, când
te-am rugat să duci gunoiul, de faţă cu mama şi cu tata, şi ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu şi că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?…
- Aşa am zis?
- Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o ţineai tu numai la cratiţă, să-ţi facă deserturi, şi tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simţit oribil, să ştii, ca ultimul om…
Din nou hohote. El încearcă s-o ia în braţe.
- Ia mâna de pe mine! Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.
- Iubito, dar ai înţeles greşit.
- Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.
- Eşti cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunosc.
- Mai faci şi mişto de mine, ca un nesimţit…
- Doamne fereşte! Chiar nu fac.
- Cum poţi să-mi zici că sunt cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunoşti? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligenţă?
- Nu v-am dat, dar, na… aşa mi se pare.
- Adică nici măcar nu eşti sigur.
- Ba sunt sigur.
- Eşti sigur pe dracu.
- Pe cuvânt că eşti foarte deşteaptă, iubito!
- Tu chiar vrei să mă umileşti în continuare, nu-i aşa?
- De ce te umilesc? Pentru că am zis că eşti deşteaptă?
Noi hohote.
- Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi aşa?
- Mă faci urâtă, aşa, pe faţă, nu?
- Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?
- Îmi repeţi că sunt deşteaptă, de parcă eu n-aş şti că aşa sunt consolate toate urâtele?
- …
- Taci, vezi? Te-ai blocat.
- Păi m-am blocat, da, că nu ştiu ce să răspund la astfel de tâmpenii.
- Acuma mă faci şi tâmpită, nu?
- Nu.
- Cum, nu? Insinuezi că sunt surdă?
- Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.
- Am înţeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă şi exagerez. Şi locul meu e la bucătărie. Şi mai sunt şi curvă, o ştim de mult.
- POFTIIIM? De unde-ai scos-o?
- Mai ţii minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?
- Ce ţi-am zis?
- „Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?“.
- Aşa, şi?
- Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbaţii de la prima întâlnire…
- EŞTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!
- A, da, acuma sunt şi nebună?
- Nu am vrut să zic „nebună“ în sensul ăla. Pe bune, hai să ne calmăm un pic şi să…
- DIVORŢEZ!